I Confess

I'm a flapper girl in a pitzi and snob world!
Nu mi-a placut niciodata sa ma arat altfel decat sunt doar pentru a intra in gratiile unuia sau altuia sau pentru a fi in randul lumii. Tocmai de aceea, ma numar printre fericitii pentru care sita a cernut extrem de fin si care au prieteni adevarati. Consider asta una dintre marile realizari ale vietii mele de pana acum, spre deosebire de altii care se amagesc mandrindu-se cu chestii materiale. Cei de la Parazitii au un vers genial in acest sens: "Cand eu-mi bag .... in bani, masini, faima si toale" (dar despre acest subiect, mai pe larg, intr-o alta postare).
Mi-a placut dintotdeauna sa fiu eu insami, indiferent de consecinte si ii admir enorm pe toti cei care, intr-o lume a aparentelor, precum cea in care traim astazi, au curajul sa faca acest lucru.
Marturisesc ca sunt o flapper si aplaud gestul Iuliei Albu care a decis sa aduca acest fenomen in atentia publica, desi si-a asumat riscul de a se confrunta cu anumite comentarii total imbecile de genul celui dintr-un tabloid pe care refuz sa-l promovez nominalizandu-l, comentarii precum: "Iulia Albu face ce face si socheaza".
Ne mai miram atunci de ce cei curajosi sunt judecati dupa aparente?

Flapper – Termen care in anii 20 era aplicabil unui “nou val” de femei tinere care purtau fuste scurte isi tundeau parul “bob”, ascultau jazz si calcau literalmente in picioare tot ce era la acea epoca considerat “comportament acceptabil”.
Flappers erau femeile năstruşnice şi rebele care au marcat anii ’20 - ele fumau ţigări subţiri şi lungi, beau alcool, dansau, mergeau pe bicicletă şi chiar conduceau maşini.

DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE

Am descoperit-o din intamplare, uitandu-ma peste niste fotografii de-ale unei prietetene care a ales-o pe ea sa-i faca rochia de mireasa.
A fost dragoste la prima vedere a creatiilor Rhea Costa si, de atunci, sunt prezenta zilnic pe blogul ei, chiar daca revad de cele mai multe ori postari mai vechi.
Mi-am promis ca, din urmatorul salariu, imi voi face singura cadou o rochie semnata RHEA COSTA, insa marea mea problema este ca nu ma pot hotara la una anume.
Iti multumesc Rhea Costa pentru atata simplitate si frumusete in acelasi timp!

LET ME KNOW: IS YOUR HEART STILL BEATING?

Astazi am auzit o chestie absolut geniala: prezentand playlistul emisiunii sale, Alex Vidia (Radio Guerilla) a catalogat "LIQUIDO - NARCOTIC" drept "piesa de facut praf gazonul in concerte".

Postarea de astazi le este dedicata tuturor celor care:

• nu lasa pe nimeni si nimic sa ii impiedice sa mearga la concertele trupelor preferate;
• au inca fluturi in stomac si zambesc fericiti amintindu-si, la mult timp dupa, de atmosfera acelor concerte si retraind fix  starea de atunci;
• ar face foamea si s-ar certa cu iubitul/iubita, doar pentru a fi parte a multimii vibrante de pe gazon sau din tribune;
• ar rade si ar plange de fericire in acelasi timp, cantand cat il tin plamanii si aplaudand;
• la auzul unei piese preferate, se privesc in ochi si e suficient;
• macar o data in viata, au dansat desculti in Vama, iar dimineata i-a surprins inconjurati de prietenii adevarati.

Sunt cateva dintre lucrurile care ma fac sa zambesc, fara ca macar sa-mi dau seama.Cred ca asta inseamna fericirea.
Pe tine ce te face fericit(a)?

MI-E DOR DE MICUL PRINT

MI-E DOR SA RECITESC MICUL PRINT. MI-E DOR DE OAMENI CARE NU UITA SA FIE COPII DIN CAND IN CAND, PENTRU CA AU FOST CANDVA COPII.

Antoine de Saint Exupery

"Micul Print

Dedicatie

Lui Leon Werth

Copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din cati am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sa priceapa totul, chiar si cartile pentru copiii. Am si al treilea motiv: acest om mare traieste in Franta, unde sufera de foame si de frig. Are multa nevoie de mangaiere. Daca toate motivele infatisate nu sunt de ajuns, tin ca aceasta carte s-o inchin atunci copilului de odinioara, caci si acest om mare a fost candva copil. Toti oamenii mari au fost candva copii. ( Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte.)

Asa ca fac aceasta indreptare:

Lui Leon Werth, pe cand era el baietel

......

- Te rog ... imblanzeste-ma - zise apoi vulpea.

- Bucuros as vrea - raspunse micul print - numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.

- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

- Ce trebuie sa fac? zise micul print.

- Trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea."

BUN GASIT!

Pe cat de matura si profunda, pe atat de copilaroasa. Iubesc frumosul, iar lucrurile simple ma fac cea mai fericita.
Gasesc intotdeauna resurse sa ma ridic si, indiferent de situatie, nu las pe nimeni sa-mi strice pofta si bucuria de a trai din plin.
De cand ma stiu, sunt cu acul si ata in mana, iar cand ma napadeste creativitatea, incep sa tai, sa modific, sa adaug, intr-un cuvant, sa personalizez, ca orice spirit liber si rebel, care detesta rigorile si constrangerile sociale -  in acest caz, uniforma in vestimentatie si tendintele impuse in fiecare sezon pe podium.
Pentru mine, handmade este o pasiune, o bucurie, my sweet escape.